adaptare dupa un articol de Luca Marietti din “Bridge d’Italia”

Astazi vom studia o singura dona, jucata in finala campionatului mondial din 1959, intre Italia si SUA, finala castigata pentru a ‘n’-a oara de legendarul Blue Team. Este vorba de dona # 55:

	AR97 AR4 A8 DV87
D432 - RDV72 9542		V1065 V10975 63 A6
	8 D8632 10954 R103

In sala deschisa, americanii au ajuns in 4 cupe in tacerea adversa, iar Harry Fishbein nu a reusit decat 9 levate. O amenda, - 100.

In sala inchisa, licitatia este mai animata si se termina cu o Contra de penalizare a lui Harmon.

SUD	VEST	NORD	EST
Belladona	Stakgold	Avarelli	Harmond
		1	PAS
1	CONTRA	2 FA	PAS
4	PAS	PAS	CONTRA
PAS	PAS	PAS

In dona precedenta, marele Belladonna facuse o renonsa, ajutand astfel adversarii sa faca un contract imposibil; Harmon si Stakgold, vazand cat de necajit era Belladonna, au propus sa suspende temporar meciul, pentru ca acesta sa-si revina.

Alte vremuri, alt fair play.

Fapt este ca Regele Giorgio a refuzat oferta americanilor, si s-a gasit imediat dupa aceea la carma unui contract delicat, pe care l-a cazut de doua ori, -500.

In astfel de momente delicate, aparea cu claritate maretia echipei italiene, care consta in forta ei de a depasi dezastrele; ca si cum nimic nu s-ar fi petrecut, nici un cuvant de repros nu era schimbat intre parteneri.

Nu acesta este motivul pentru care am adus in discutie aceasta dona, ci faptul ca in ea s-a petrecut una din rarele erori comise de marele campion, iar contractul de 4 cupe este imbatabil.

Aparent, maximul care il poti obtine din dona este o amenda, pierzand 1 caro, Asul de trefla si 2 atuuri. Iata insa ce se intampla daca aplicam un mort inversat: Riga de caro, la atac, face levata, preluam al doilea caro. Tragem acum Asul si Riga de pica, pe care defosam RIGA de trefla, dupa care taiem o pica in mana. Acum jucam trefla, la unul din onorii dein mort, iar Est poate sa ia, sau sa dea drumul.

Daca da drumul, mai taiem o pica in mana si jucam din nou trefla, la Asul din Est. Est revine Valetul de atu, luat in mort cu Riga, iar finalul de 4 carti este:

	- A4 - 87
nu joaca		- 10975 - -
	- D8 109 -

Din mort jucam trefla, taiata de Est cu 9, suprataiata cu Dama. Caro taiat in mort cu Asul si ultima trefla din mort. Orice va face Est, ne vom realiza 8-ul de atu en-passant.

Daca Est ia prima trefla, el poate returna atu pentru finalul de mai sus, sau trefla la un onorul din mort. Taiem ultima pica in mana, si situatia, acum, va fi:

	- AR4 - 87
nu joaca		- V10975 -
	- D86 109 -

Jucam caro, pe care-l taiem cu Asul, iar Est subtaie. Din mort jucam trefla. Est trebuie sa taie mare, iar noi defosam caro. In pozitia finala de 3 carti, Est nu-si mai face nici un atu.

Nota Bene. Am incercat sa traduc si adaptez acest articol din trei motive. Al doilea ar fi continutul tehnic interesant, realizarea unui contract printr-o defosa spectaculoasa, care stabileste comunicatia corezta intre maini si “aranjeaza” distributia mainii declarantului in asa fel incat sa “oglindeasca” mana periculoasa, anulandu-i forta celor 5 atuuri. Al treilea, ar fi constatarea din titlu, “Nimeni nu e perfect”, o aducere aminte ca, ceea ce i se intampla acum partenerului, ni se poate intampla si noua, maine, iar cei mai mari campioni pot avea momente de cadere, in care sa faca renonse si sa cada jocuri mai mult sau mai putin simple.

Primul si cel mai important motiv, ar fi pledoaria pentru atitudinea eleganta la masa, si pentru fair play. Prea multe sunt ocaziile in care, dupa o “chifla” in flanc, sau dupa o licitatie scapata din frau, sau dupa o levata mai “schiloada”, am vazut/auzit/citit (depinde de forma de joc, cu carti sau on-line) tot felul de “pozitii” critice si schimburi de “amabilitati” intre parteneri. Rezultatul: zero. Ba nu, nu e zero, este negativ, cu minus, pentru ca, in donele urmatoare, unul din cei doi va “scapa boii in lucerna” de draci si, in acest fel, un “zero” nu va veni singur pe fisa de concurs. In plus, adversarii vor chicoti in pumni si vor scrie fericiti alt rezultat bun in fisa lor. Ia intrebati-va, nu vi s-a intamplat sa faceti o eroare tehnica grava (renonsa, licitatie peste rand, carte expusa) care sa va aduca un zero, iar adversarii, in loc sa va consoleze si sa ajute la “calmarea” spritelor la masa, au pus “gaz pe foc”, cu un pic de misto si ceva zambete cu subanteles, incercand sa capitalizeze si in donele urmatoare ceva din caderea pshihica suferita de “inculpat”?

Cred ca acest articol este o pledoarie pe linia “Protestului Verde” de mai sus, spre re-asezarea bridge-ului in civilism si fair play.