Terasa Atomic, nu cu mult inaintea miezului de noapte. La o masa, 4 clienti,
sfidand spionajul electronic si ora tarzie discutau patimas ceva. Foloseau un
limbaj ciudat, pigmentat nu de putine ori cu epitete suculente, de o mare savoare
lexicala spre amuzamentul putinilor clienti ramasi. Se intrerupeau arareori,
doar pentru a mai comanda un rand de bere; isi reluau, insa, imediat discutia
mai aprins, regretand parca timpul pierdut. Profitand de o astfel de pauza,
de la masa vecina se scula un omulet intre doua varste, imbracat saracacios,
care dupa ce se apropie de ei, le spuse politicos:
- Vad sau mai bine zis aud ca sunteti jucatori de bridge si inca buni, din cate
ma pricep. Dati-mi voie sa va prezint o problema, nu lipsita de interes.
Si inainte ca cei patru sa protesteze, omuletul le puse pe masa un colt de ziar
pe care era mazgalita urmatoarea dona:
Sp: A R D 4
Ht: A R D 3
D : R 4
Cl: R D 3
Sp: 5 3
Ht: 5 4
D : A 6 5 3 2
Cl: A V 10 9
Jucati 7NT pe atac de trefla.
Cel ce parea seful grupului sau, oricum liderul valoric, isi arunca plictisit
o privire pe hartia murdara si cam mototolita:
-Mda, e simplu, chiar prea simplu, spuse el aproape fara pauza. Nu studiase
dona nici 2 secunde. Trag cele doua terte majore si termin printr-o schiza "du-te,
vino" dubla: cupa-caro pentru unul din flancuri, pica-caro pentru celalalt.
-Nu e rau, admise necunoscutul, dar ce defosati pe a patra trefla? Si nu uitati
ca ambele flancuri furnizeaza de trei ori la cupa, pica si trefla.
Expertul se scarpina in crestet usor contrariat. Se vedea de la o posta ca individul
il cam agasa.
-Cum sa uit, cum sa uit, il ingana el. Nu-mi ramane decat sa ghicesc cine poseda
lungimea in fiecare din majore.
Si campionul se intoarse spre comesenii sai care inca mai studiau petecul de
hartie. Pentru el discutia se incheiase, dar omuletul nostru nu paru sa observe
gestul.
-Domnule, ati sesizat problema. Sa presupunem ca jucati contra unor adversari
perfecti sau, si mai bine, contra unui computer care nu comite greseli si nu
va da nici o indicatie distributionala reala. Va puteti ameliora sansele de
castig?
Linistea cuprinse masa respectiva si cu aceasta simpatica terasa. Doi indragostiti,
speriati parca de atata tacere se furisasera vinovati spre iesire. Intr-un tarziu,
titratul sef de grup ii raspunse.
-In mod cert. Imi aleg o carte, de exemplu sapte de cupa. Ea are sanse sporite
sa fie in mana cu mai multe cupe. De indata ce o vad aparand imi spun ca provine
din 4 carti si joc in consecinta.
-Pas mal, pas mal du tout, recunoscu omuletul. Dar se poate si mai bine.
Hotarat lucru, un tip incapatanat necunoscutul prost imbracat.
-Presupunand, continua el, ca masina va poate ghici gandurile si va ascunde
septarul. Ce faceti?
-Ce pacatele mele sa fac?Dau cu banul sau...
-Exista, totusi, o carte pe care computerul nu poate s-o ascunda, il intrerupse,
zambind, omuletul. Bineinteles daca o poseda.
Tacerea invalui inca o data terasa. Omuletul continua sa zambeasca politicos,
cand, brusc liderul sari de pe scaun, ocoli masa si ajungand langa el, incepu
sa-l zgaltaie cu putere.
-Doiul! Doiul major va fi intotdeauna defosat pentru ca flancul trebuie sa pastreze
o carte mai mare ca 5.
-Va felicit domnule. Ati ghicit. Urmariti cartile furnizate si decideti ca flancul
care decarteaza, sa presupunem 2 de pica are 4 carti. V-ati marit astfel sansele
de a ghici adversarul care detine lungimea de pica in proportie de 4 la 3. Si
acum dati-mi voie sa ma prezint...Vladimir Hondici. Omuletul dadu mana cu cei
4 jucatori dupa care se retrase.
-Numele asta imi spune ceva. L-am mai auzit sau citit undeva, murmura ganditor
unul dintre ei. Oricum, ciudat individ.
-Nu l-am mai vazut la bridge. Vreun profesor ratat, sarac si inofensiv, decreta
dispretuitor seful grupului. Sa vina plata.
-Aveti 12 sticle de bere si 4 cafele. La care se adauga cei 100 000 de lei consumati
de domnul cu care ati stat de vorba. Dansul spunea ca nu o sa aveti nimic impotriva
sa-i achitati nota. Si chelnerul le zambi politicos dar ferm.
