Se spune ca trei lucruri nu te tradeaza niciodata: o carte buna, un pahar de vin vechi si o amanta urata. Din motive, sa le spunem profesionale, adaugasem la acesti pilastri ai existentei noastre si o dona de bridge. Folosesc timpul trecut pentru ca, dupa toate aparentele, nu te mai poti increde in nimic. Nici macar intr-o dona banala.
Poate nu stiti, dar intre atatea altele, sunt si profesor de bridge. M-am specializat in lectii pentru elevii de nivel intermediar si pot spune ca de-a lungul anilor am avut si satisfactii. Multi dintre jucatorii de frunte ai tarii mi-au trecut prin mana.
Acei care se ocupa cu aspectul didactic al minunatului nostru joc stiu ca elementul fundamental al fiecarei lectii este...dona. Cu cat profesorul compune mai multe done capabile sa ilustreze clar tema aleasa, finaluri de joc, laisser-passer-ul, uppercut-ul, taiul defosa etc. cu atat mai mult acesta va fi un succes. Bineinteles, donele trebuie sa reziste tuturor intrebarilor si interpretarilor, unele de o fantezie diabolica. Cei din bransa stiu despre ce vorbesc.
O mana corespunzatoare din punct de vedere didactic trebuie, in primul rand, sa aiba cartile astfel alese incat elevul, daca nu le joaca intr-o anumita ordine, nu va reusi sa rezolve problema. Apoi, ea trebuie sa fie deosebit de pura, pentru a nu putea fi afectata de jocul inferior sau neglijent al flancului.
Credeti ca este usor? Merita sa incercati odata. Fiecare profesor de bridge demn de acest nume va poate spune adevarate povesti de groaza despre done aparent perfecte care si-au tradat in mod las si neasteptat Pygmalion-ul.
Am patit-o si eu de nenumarate ori. Din cele 50-60 de done compuse sau adaptate de mine, aproape toate mi-au tras clapa, pedepsindu-ma cand ma asteptam poate cel mai putin. Spun aproape toate pentru ca una, draga de ea, m-a urmat si m-a ajutat loial in cele doua decenii de cariera. Asta pana deunazi, chiar in saptamana dinainte de a juca Turul Diviziei A de Echipe, m-a tradat si ea, asemeni unei amante care, descoperindu-se brusc frumoasa, te lasa cu ochii in soare.
Dar iata dona:

	♠ 6 5 3 2
	♥ 7 4
	♦ 5 2
	♣ A R D 7 6
♠ R V 9 4		♠ D 8
♥ D 10 4	Dealer: N	♥ V 9 8 2
♦ D V 10 8	Vuln: N-S	♦ 9 6 3
♣ 10 4		♣ V 9 5 2
	♠ A 10 7
	♥ A R 6 5
	♦ A R 4 3
	♣ 8 3

Desigur, orice jucator grizonat este familiarizat intr-un fel sau altul cu ea.
Sud joaca 3NT, pe atac de Dama de caro.
Ideea didactica este evidenta: se da un coup a blanc la trefla, asigurandu-se 4 levate in culoare si cu aceasta contractul. Daca declarantul joaca la trefla As, Riga, Dama nu mai poate face decat 8 levate.
In duplicatele de la antrenament pregatite pentru elevii mei am apelat la aceasta dona de cateva sute de ori. Nu m-a dezamagit niciodata: fie declarantul juca mic de trefla din ambele maini la levata a doua reusind contractul, fie tragea treflele drept si intra odata. Nici o variatie, nici un accident. Un exemplu perfect de dona didactica.
De curand, insa, am preluat de la un prieten plecat in vacanta o eleva noua. O mutrisoara simpatica, cu ochi iscoditori si ironici, dositi in spatele ochelarilor. Tipul de intelectuala cu sex-appeal subtire, dar cu atat nai periculos. Simteam ca o s-o patesc cu ea, insa nu ma steptam ca tocmai vechiul meu tovaras de drum sa ma tradeze de dragul unui suras fugar.
Domnisoara, sa-i spunem Claudia, a ajuns cum ma asteptam in 3FA si Vest a atacat, normal, Dama de caro.
Era prima dona a duplicatului si, curios, m-am asezat langa ea, asteptand, sperand sa capoteze pentru a ma pune, apoi, in valoare.
Claudia a preluat atacul, s-a incruntat la vederea mortului si, in mod cu totul neasteptat, a jucat o pica mica pana la Dama Estului care a intors caro.Claudia i-a dat drumul, ca si urmatoarei levate de caro. Avand deja 3 levate duse, Vest a contraatacat Riga de pica. Sa innebunesti, Claudia a lasat si aceasta levat flancului, practic impachetandu-se. A preluat a treia pica cu Asul (nu mai avea incotro!) ajungand in pozitia:

	♠ 6
	♥ 7
	♦ -
	♣ A R D 7 6
♠ 9		♠ -
♥ D 10 4	Dealer: N	♥ V 9 8
♦ V	Vuln: N-S	♦ -
♣ 10 4		♣ V 9 5 2
	♠ -
	♥ A R 6 5
	♦ A
	♣ 8 3

A tras Asul de caro, aruncand o trefla de la mort. Est, obligat sa-si gardeze trefla, s-a despartit de o cupa. Si abia acum, la levata a saptea, sadica Claude si-a indreptat privirea asupra treflelor mele. De prisos sa va spun ce au insemnat Asul, Riga si Dama de trefla pentru bietul Vest, incapabil sa tina in acelasi timp si nouarul de pica si trei carti de cupa. Dupa ce a tras cele trei trefle, Claude a revenit in mana pe Asul de cupa si, spre stupoarea ei, a facut ultima levata cu sesarul.
Sarind in picioare s-a intors numai zambet spre mine (nu stiu care este motivul, dar toti elevii din lume dupa ce au dus la bun sfarsit o dona preparata).
-Am reusit! Oh, Doamne, am reusit! Primul meu 3 FA! Se opri putin, incretindu-si nasucul, apoi continua visatoare:
-De fapt, nu meritam. Cred ca l-au livrat dinadins. Sesarul de cupa nu trebuia sa faca niciodata levata.
-Intr-adevar nu trebuia, i-am raspuns, dar ma refeream la cu totul altceva.