Am inceput sa joc bridge pentru ca ma plictisisem de omniprezentele sheptic sau
macao, pentru ca nimeni cu tinea minte punctajele de la canasta si pentru ca ma
enervau oamenii care trisau la rentz si whist...dar in primul rand am inceput
sa joc bridge pentru ca in ziua aceea am chiulit de la ora de mate.
Cineva mi-a explicat in fuga regulile shi mi-a dat 13 carti. S-a licitat un pic
shi s-a ajuns la mine - 1 pica...shi s-a mers mai departe.
Partenerul mi-a raspuns 2 pici cam cu jumatate de gura dupa ce adversarii defilasera
frumos in cupe - care intre noi fie vorba mie imi cam lipseau. Cum vedeam cam
negru in fata ochilor am zis 5 pici convinsa ca jocurile astea urca usor pana
la 6-7 asa ca nu sunt in pericol. Privirea exasperata de pe fata colegului meu
imi spunea ca gresisem undeva pe firul logicii, pumnul lui strans care lovea ritmic
masa imi dadea chiar multiple detalii, dar despre asta mai tarziu.
Si-a pus cartile pe masa - la inceput mi se parea incorect ca adversarii sa le
vada, profitorii naibii - shi m-a rugat sa nu cad cu prea multe.
De aici insa
norocul incepatorului intra insa in actiune shi sa vezi cine a facut cele 5 pici!
La sfarsit pumnul nu imi mai spunea acelasi lucru, mai ales ca pumnul nu mai exista,
locului lui fiind luat pe o calda strangere de mana.
" - De ce ai lasat o mana de carouri la sfarsit? Nu ai vazut ca puteai s-oiei?
ma intreaba inocent jumatatea mea mai buna.
- Pentru ca atunci faceam 6 pici shi pierdeam licitatia!!!"
In ziua aceea am luat cunostinta cu o minunata carte a domnului Coriolan Neamtu.
Am luat cunostinta la propriu pentru ca mi-a zburat foarte aproape de cap shi
doar cu ajutorul unor refleXe supraomenesti am reusit sa evit o prezentare mai
intima.
De atunci am jucam sporadic..in ore de mate sau altele, multe altele, in diferite
forme cu diferiti oameni toti incepatori, foarte incepatori sau shi mai incepatori.
M-a fascinat jocul din prima zi shi un timp m-am documentat avid asupra tips&tricks-urilor,
conventiilor, etc.
A venit apoi BAC-ul si admiterea shi m-am pierdut.
Toata acesta povestire are un singur scop, shi anume o intrebare, poate redundanta,
poate nu. E loc in club pentru o incepatoare care poate chiuli acum de la cursul
de analiza (deh sa nu stric traditia ) special ca sa ajunga la Arhitectura?
Sa auzim numai de bine!
Luthien - looking for the stairway to heaven.